Claudiu Popa Cei care nu au ridicat foarte des cele două degete în timpul şcolii ajung la maturitate să le folosească într-un mod intensiv, aproape în fiecare moment al vieţii lor, în scopuri nu tocmai ortodoxe. Ceea ce este trist este că ele sunt utilizate pe rând, când arătătorul, pentru a da vina pe cineva, când degetul mijlociu, un semn universal care are tot atât de multe conotaţii pe câte înjurături de mamă, tată şi Dumnezeu există.
De ce oamenii ar trebui să se dea cu capul de stâlpul infamiei
Suntem învăţaţi în copilărie că nu este frumos să arăţi cu degetul sau să pârăşti. Cu toate acestea, Securitatea comunistă şi-a lăsat adânc amprenta în mentalitatea colectivă, fiiecare dintre noi fiind un mic securist pârâcios deranjat că cel de lângă noi are mai mult sau poate mai mult. Nu vreau să par ipocrit, dar sunt sătul de abjecţii care nu au altceva mai bun de făcut decât să le sufle altora în ciorbă în timp ce în a lor muştele se simt ca în jacuzzi.
Blamăm tot ce se învârte în jurul nostru, nefiind în stare să facem o diferenţă cu toate că am putea să folosim timpul şi resursele respective pentru a ne aduna singuri păduchii care ne-au umplut capul şi sug până şi ultima picătură de umanitate pe care o mai avem.
[…] înveți oameni și te înveți pe […]