Cea mai mare durere, că altele mai sunt
în gând și-n corp
deopotrivă
dar când simți că ești în derivă
și nimic nu te ridică
cazi
o bilă de durere, necunoscută și tăcută
nu știai de unde te lovește
răsărind
transpiri broboane, te blochezi în corp și timp
pierdut în tine, procesezi
apăsător
frisoane, friguri și lipsă de stare, urăști tot și fizicul te doare
orice moment, o nouă încercare
psihică
și atunci apreciezi tot ce îți oferă medicina modernă
deopotrivă cu dragostea maternă
încântare
fundul doare de la injecții, o mică apăsare când ție ți se topesc pereții
pastile multe și căldură caldă
alinare
și am visat că mi-a trecut și pentru un timp chiar n-a durut
dar eram în visare, însă m-am trezit
și doare
ceva ce n-am simțit posibil, dar credibil într-un mod previzibil
fiecare știe durerea lui apăsătoare
integrare
într-un final toate trec, dar rămân acolo
ce ai simțit pe ici și pe dincolo
recuperare
și mai departe o iei în drum spre mare
cu panaceu în buzunare
plecare
dar te întorci și totul se reia de la capăt
cu căpătâiul ce-l capeți
revigorare
și mulțumesc momentului și timpului, cauza răstimpului
și mamei și doctorului, în încercare
mulțumiri mulțumitoare
asta e o poezie cu dedicație în lungul drum spre altă creație
mulțumesc Alinare, mulțumesc Alunișului că are
alunare
totul a fost doar o durere de rinichi, un spasm chiar dacă vrei să-i zici
o încleștare, am aflat că dacă ai organe
doare
Cea mai mare durere, că altele mai sunt
în gând și-n corp
deopotrivă