am auzit că rima nu mai e la modă, dar toți murim, deci hai s-o facem și de-o ciorbă

am auzit că rima nu mai e la modă, dar toți murim, deci hai s-o facem și de-o ciorbă. mai am până o să fiu orb, bă. nici bani din asta n-o să fac, o știu, dar nu-mi prea pasă. nici prea bine eu nu scriu, dar lasă. un acoperiș sub cap tot o să-mi găsesc și o să-i zic fix casă. sunt alte lucruri ce contează. banii nu sunt așa greu de făcut și toată viața-i un barbut, un joc de zar, bizar, de care n-ai habar.

și da, nu e de bun augur și de multe ori mă înjur, dar și când mă uit în jur, tot ca mine e mai bine. înțeleg ce am de făcut de prea mult timp și o știu bine. în schimb, nu știu cât mă va ține. e doar o fază? sau doar trăiesc prin următoarea frază? în viață nu trăiești până la ultima suflare. totuși exiști până la ultima rază. de soare. am fost și mic, am fost și mare, din Iad în Rai și invers am tot făcut naveta. mi-am pierdut și dat de atâtea ori ștafeta că n-am ce regreta. și mereu îmi dau altă formă, păstrând același miez. sunt static, dar mă învârt ca un titirez. sunt și slab, sunt și obez. sunt un naiv bănuitor, uneori rece iubitor. mereu vreau binele, dar scot și răul. sunt un paradox, am văzut și marginea, am simțit și hăul. am rămas de multe ori în urmă, dar n-am vrut niciodată să fac parte dintr-o turmă. uneori mă simt mult prea în față, de parcă aș vedea invers trecutul, alteori rămân atât de în spate că văd fix cum începe începutul.

sunt vechi și nou, mă tot fredonez și îmi place, când nu mai lupt contra curentului ating starea de pace. apoi iar mă agit, o iau de la capăt, dar altfel. viața e simplă când îți știi acel țel. și țelul e simplu, doar să trăiești. iubește, mai urăște, dar uită tot și nu uita să zâmbești. în oameni și animale fericire ai să găsești, de cauți. apare însă în momentul în care te oprești și nu mai ai opreliști. mintea e un dulap plin de priveliști, corpul un simplu instrument. în stare activă sau latent, e doar o proiecție, o mașină dacă vrei, dusă la o anumită perfecție.

da, mă pierd în universul meu, dar sunt prezent și în universul tău. o mare prostie să crezi că poți întinde viața pe o singură felie. suntem făcuți din straturi și substraturi peste care adăugăm și alte laturi, complecși în simplitatea noastră onestă și metaversul e tot o pictură rupestră. ne îndepărtăm de multivers și asta aduc mai aproape de tine cu fiecare vers. când e stabilă fundația, nu te mai plângi că nu ți-ai primit rația. nici porția nu mai e ce a fost odată, ne-am obișnuit cu binele și viața fără rost. și chiar a ajuns să nu ne mai placă. hai gata, schimbă această placă.

fac rime și în somn, bine că nu prea mai dorm și de visat, visez, dar uit. Într-un final, tot 26 de litere sunt, depinde cum le folosești. Orice cuvinte te pot face atât să plângi, cât și să zâmbești. limbajul, limbajul, aici apare decalajul. totul e o formă de comunicare, dar sub altă stare. cineva trebuie să o facă. fără a mă îmbăta cu apă mă îmbăt cu vin, rom sau bere. și țigările le ard chiar dacă nu-mi mai aduc plăcere. și timpul trece, bani sunt, dar se duc. și sfârșitul e mereu un nou început. și astea sunt banalități, le-ai auzit de o mie de ori și în alte dăți, prin nu știu câte alte părți. însă totul e o singură poveste, asta este.

și cât trăiești asta de tine ține. genetică, ermetică și alte paralele, de viața e simplă și stai departe de belele, tot te lovește soarta uneori cu ele. și asta parcă e de bine. de nu ar fi nu știu cum ne-am mai ține. minte. și cum am învăța ce se cuvine prin fapte și nu doar prin cuvinte. cuvântul e doar limbajul, pentru tot ce faci în viață mereu există gajul. dar debitorul ești chiar tu, și mai greșești, dar și asta parcă e de bine. de n-ai greși, n-ai știi ce te mai ține. în viață. de prin cuvinte praful se ridică de parcă aș fi un pămătuf sau o pensulă mică. sunt învechit ca praful de pușcă sau vorba aia că mai ia o dușcă. și-s dus, dar mă las purtat, ce spun aici e doar o mică parte dintr-un mare tratat. eu cel puțin am încercat. dar tu?

am auzit că rima nu mai e la modă, dar toți murim, deci hai s-o facem și de-o ciorbă.