Adminis Admino Cândva foarte de mult
lucram în Casa Presei
și-am văzut o bicicletă
Ce viață simplă de clădire mare
Schimbam două metrouri să ajung
Și autobuzul ala aglomerat
Făceam o viață până în parcare
și zi și noapte
Mai traversam și rondul ăla mare
asta înaintea pasajelor alea inutile
Apoi urcam câteva etaje,
și eram acolo
Dar ca să vezi că pe dincolo
alții veneau la Scânteia mai yolo
Cu bicicleta din doare
Avea și roți, avea pedale
și vreo câteva sarmale,
de ghidoane
Cam ghidușe
ghidușie treabă fuse
Ce tinereți pierdute cu nasu-n tastaturi
Pe ecrane CRT ce-ți zbârleau
părul de pe brațe
Cu creste crestate
și schimbate pe concedii
sub prăjeli de soare
Dar ce oameni și ce lecții
am și luat câteva frecții
Dar plecat-am eu de-acolo
și m-am dus și mai dincolo
Și m-am dus pe bicicletă,
pe a mea că e discretă
Ce distracție distrată
terminată,
dintr-o dată
Am plecat eu și de aici,
mușuroiul de furnici
Și m-am dus și mai în centru
Că m-a mânat sentimentul
Una pișcă, alta pișcă
parcă ar merge și o rișcă
Să vedem banul cum cade
și decade
Pedalez ca într-o ricșă
Că norocul tot persistă
Mai departe el insistă
Nu s-a arată
dintr-o dată
și acum am bicicletă
E stricata și defectă
Dar eu tot repar la ea
de parcă ar fi viața mea
dar ce bine că sunt eu
mulțumesc lui Dumnezeu
că mereu puteam mai rău
dar mereu pot și mai bine
ca și tine
Cândva foarte de mult
lucram în Casa Presei
și-am văzut o bicicletă
era frumoasă
și i-am făcut o poză