În viață timpul nu aşteaptă.
Sunt un Horaţiu care plânge în catrene. Dar nu fac ca trenu’, deşi viaţa este plină de staţii. Îmi împart fericirea în raţii. Am rezerve eterne. Senzaţii paterne trăite, ambele vârste trebuie-mplinite. Produse finite posedăm, posedaţi fiind de consumatorism. Mai întâi plătind cu timp pentru mici hârtii pe care sunt scrise cifre.
Nu înmormântarea costă, ci sicriul. Naşterea şi moartea sunt gratuite. Cele mai bune lucruri nu trebuie plătite. Trăim într-o figură geometrică măsurabilă, distanţe exacte, pură perfecţiune.
Unii îi spun Dumnezeu, eu ştiu că n-are nume. Multe păcate pe drum, dar toate cu intenţii pozitive. Nu este bun cel ce nu a făcut vreodată rău. Bunătatea, sâmburele voinţei trebuie să aibă.
Dumnezeu din greşeli învaţă, omul mereu merge în faţă. În timp ce timpul stă pe loc, totul se opreşte în tot. E vorba doar de perseverenţă umană, înglobată în expansiune Universală.
Al câtelea Big Bang trăim, a câta viaţă? În mine le am pe toate şi le trăiesc în fiecare clipă. Un mic atom de stea am fost, dar şi un peşte în ocean, o mică gâză extraterestră sau oxigen molecular.
Reacţii chimice, matematică cuantică. Asta suntem. Hai să ne obişnuim cu ideea. Un om îl poate scrie pe un altul pe hârtie. Ne bucurăm de noi şi ne gustăm ca o ultimă felie de tort, rămasă după o pomană sau botez. (iunie 2014).
Și mai sunt asta:
Jurnaliştii nu sunt îngeri, sunt psihopaţi
Cuvânt peste cuvânt, educând masele te distruge
Bunul şi răul sunt doar subiecte de presă
De te-ar interesa toate, gâtul ţi-ai frânge
Ca un porc dresat, mereu cu râtul plin de noroi
Scormoneşti societatea în căutare de trufe
Dai doar de căcat şi frunze putrezite.
Halal a patra putere în stat
Doar oameni sătui de stat în birouri
Aşteptând fluturaşiNu în stomac, ci de salariu
Jurnaliştii nu sunt îngeri
Sunt doar psihopaţi mereu cu gândul la următorul subiect.
Ne-aţi furat hârtia, vă ciuruim cu pixeli
Maşinile de scris au ajuns piese de muzeu
Tocim litere de pe tastaturi
Tastând nesfârşit în fabrici de informaţie
Nu vrem ovaţii, vrem să fim liberi
Nu vrem să fim lideri
Doar să-i formăm pe cei ce vor să devină.
Cine e de vină când vă lăsaţi conduşi ca vitele?
Forăm în hârtie
Ca un arab murdar din cap până în picioare de petrol
Păstrăm în formolul timpului disgraţia societăţii
Ţigară după ţigarăȘtergând din cap atrocităţi de pe tot globul
Am plânge dacă un glob de cristal ne-ar spune viitorul.
Aştept roboţii de presăÎn degetele lor reci se află obiectivitatea presei
Subiectivi sunt oameniiStricaţi prea mult de ideologii
Vreţi libertatea presei doar să abuzaţi de ea
Ca un pedofil de propriul său copil
Ai milă nu face totul în silă
Pastile de normalitate în nebunia vieţii.
Vorbesc cu pereţii şi ei îmi răspund
N-am niciun gând, totul e profund
Moment de meditaţie.
Mă întorc în timp, admir propria creaţie
Nu sunt Dumnezeu, sunt doar eu
Pe jumătate sfânt, pe jumătate ateu
Împărţit în trei, ca Sfânta Treime
Cap, trup, picioare – proporţii divine.
Cine e de vină că la bani se-nchină omenirea
Ne-am pierdut omenia
Ne-a invadat prostia
Am tăiat copacii, să facem hârtia
Respiraţi prin cărţi
Căci copacii-s morţi
Oxigen din părţi, îl scoateţi din apă
Să ne facem peşti.
Spune-mi cine eşti când te regăseşti
Pari cam pierdut, un nou început
Un preot a inventat Big-Bang-ul
Alţi preoţi au inventat ştreangul
Ofrande aduse zeilor
Sângele vărsat al mieilorÎncă se practică şi nu vorbesc de Paşte.
Peste tot în lume mor taţi şi mame şi bunici
O generaţie s-a stins
Alta îi rezolvă problemele, doar să facă altele
Omul din greşeli învaţă
Dar le repetă mai mereu
Ştiu că e greu să mergi pe calea dreaptă
Știu că nu mai poţi să urci şi următoarea treaptă
Timpul nu aşteaptă.
Pierdem din vedere obiective comune
Nu vreau să dau nume, le ştiţi şi singuri
Psihopaţi sau îngeri depinde prin ce am trecut
Nu în vieţi trecute, doar prin ce-am făcut în asta.
Orice gând ce-a stat în minte, adus la stadiul de acţiune. (septembrie 2014)
Claudiu C. Popa
Eu, prin 2021.