Claudiu Popa de sub Lună plină eu îți scriu o rimă
s-ajungă pân’ la tine
să știi că-i de la mine
nu-ți cer nimic pe ea
pune-o sub saltea
cândva chiar peste ani
va valora și bani.
de sub Lună plină mă tot gândesc la tine
de te gândești și tu
șă știi că-i de la mine
nu-ți cer gânduri-napoi
ce este știm și noi
dar sper că într-o viață
să ne vedem la față.
de sub Lună plină începe o poveste
de e bună sau rea
să știi că-i de la ea
nu totul e cum vine
șă știi că-i de la mine.
de sub Lună plină viața e divină
eu tot aș sta cu tine
și-aș scrie poezii
pictând o tristă zi
iar în ochii tăi
să fie doar ai mei.
de sub Lună plină apare fericire
de or mai fi și nori
să știi că-i de la mine
dar nu pleca
mai stai puțin
sub stele acum
eu mă închin
deschide cerul.
de sub Lună plină tot aștept un soare
nu contează sincer de e munte sau mare
puțină alinare
și viața nu mai doare
să știi că-i de la tine.
de sub Lună plină la răsărit sau la apus
cum îți e mai bine, tu o știi cel mai bine
de unde a început
sau până unde totul
o să se și termine.
de sub Lună plină eu îți scriu o rimă
s-ajungă pân’ la tine
să știi că-i de la mine
nu-ți cer nimic pe ea
pune-o-n inima ta
cândva chiar peste ani
va valora ceva.
(sursă foto: Mulțumesc Răzvan Viționescu, https://razvanvitionescu.ro/ )
[…] sub clar de Lună […]