Claudiu Popa
În artă ai voie să fii rău, spunea el în timp ce dădea cu pumnul.
Războiul nu mai este artă când îl faci pe internet, şi-a calibrat în mers gândul
Sânge pe tâmplă, impuls de adrenalină
Gândul la viaţă, durerea-ţi alină
Gândul la moarte, pumnul ţi-l strânge
Cu ultimele forţe binele învinge.
Şi cei ce vor să ajungă-n Rai se tem de moarte
Doar cei ce ştiu că ajung în Iad nu se gândesc la ea
Fiecare îşi face partea.
Doar titirezi ce se rotesc şi se lovesc de alţi titirezi, construind titirezi mai mici
Ne rotim pe propriile axe, părem haotici, însă totul este calculat.
Aştepţi tortul, dar te sperie lumânările dacă nu sunt parfumate
Stai liniștit, nu o să le vezi vreodată pe a ta colivă
În artă ai voie să fii rău, să strigi, să muşti, să urlii și să țipi
Ai grijă însă cui o explici, că te oftici
Şi n-o ştii ce să zici când o să-i vezi pe ăia mici
Cum o folosesc în războaie și în tot felul de ideologii cretine, creștine sau musulmane
Doar crede în tine, încearcă să faci bine, pe cel de lângă tine să-ncerci să îl ajuţi.
Şi războiul este o artă.