Preamblu:
Rușine vouă să vă fie că ați început acest război
În urma voastră vor rămâne doar moarte, lacrimi și gunoi.
Urâți cei mari când se trezesc
Că duc pulimea la osândă
Din simplul plan “machiavelesc”
Ce nu-ți aduce nici o brânză.
Și-or să moară toți departe
Doar simple cifre de statistici,
Dar toți cu dragostea în suflet
Căci pentru viața te sacrifici.
Și o să vină rândul nostru.
Poate n-azi, poate nici mâine
Dar când situația o cere
Te mai descurci cu-n colț de pâine.
Nu știu cum vine, tragedie
Dar parca este cam de râs,
Ați uitat toți de pandemie
în fața ursului cel rus.
Și ăsta este panaceul
Cu morți pe străzi și frică-n case?
Să tot distrugi ca să creezi
E trist în sufletele voastre.
Oare chiar este totul ciclic
Să ne întoarcem la război?
Voi tot greșiți și nu vă pasă.
Oare cum ne simțim și noi?
Încheiere:
Și or să moară toți degrabă: surori, bunici, mame și tați.
Crize, dureri, cu boli și zarvă, doar pentru voi să vă-narmați
Și nu știu sincer ce-o să fie și ce să facem să scăpăm.
Un lucru sigur tre să știe, noi mergem răul să-nfruntăm.
În luptă totuși nu te teme, căci binele mereu învinge
Și fiecare își face partea chiar de ajunge fix la îngeri.